Reportaj Radio France International la o scoala din Drumul Taberei. Prima şedinţă cu părinţii la clasa zero: „Cum, n-aveţi săpun la toaletă?!”

0
112

A fi părinte de copil la clasa pregătitoare este o aventură ciudată. Primul contact cu şcoala este întotdeauna emoţionant, fie că eşti elev, fie că eşti părinte. Al doilea contact, însă, frizează cert absurdul…

Şedinţă cu părinţii la o şcoală din cartierul bucureştean Drumul Taberei. Despre ce unitate de învăţământ e vorba contează mai puţin, întrucât în aceeaşi situaţie sunt probabil cele mai multe şcoli din România.

prima_sedinta_parintii_clasa_zero_cum_nu_aveti_sapun_toaleta

După ce în prima zi de şcoală, în îmbulzeala din careu am auzit numai de bine atât despre domnişoara învăţătoare („ce tânără şi modernă e!”), cât şi despre şcoala propriu-zisă („e foarte căutată, cu mulţi olimpici!”), ziua a doua a însemnat o dezamăgire totală. Deşi ceva îmi spunea că aşa se va întâmpla…

La ora şase fără zece seara am ajuns la şcoală să-mi iau fata de la After School şi să mergem apoi împreună la şedinţa cu părinţii, neavând cu cine să las copilul. Nici nu intru bine pe poartă că un paznic trecut bine de 60 de ani, aproape tolănit pe o bancă în curte mă întreabă plictisit şi fără să facă nici cel mai mic efort de a se ridica, făcându-şi în schimb ochii mici şi afişând un aer suspicios: „Dumneavoastră… la şedinţa cu părinţii?”. După ce-i răspund peste umăr, vizibil deranjat de tonul individului îmbrăcat într-un fel de uniformă şifonată bleu, ceva între jandarm şi miner, mă duc la Secretariat, unde una dintre angajate îmi spune că After-ul se află la etajul 2, camera 17. Urc grăbit treptele, uitându-mă apoi pe fiecare uşă, în speranţa că voi găsi numărul 17. Cum nu toate clasele erau numerotate, mi-a fost imposibil să găsesc camera cu pricina în primele cinci minute. Pe culoare, nimeni. Doar două angajate ale şcolii, pe un hol altfel pustiu. O întreb pe una dintre ele care-i camera 17. Femeia îmi răspunde amabil să mă duc la Cancelarie şi să cer „planul clădirii”. La Cancelarie, o altă doamnă la fel de amabilă îmi spune că numărul 17 este de fapt sala de Informatică. Îi răspund că sala de Informatică este încuiată. Neaşteptându-se la un asemenea răspuns, doamna face o pauză, după care îmi arată „planul clădirii”. Într-un final, găsesc camera 17, dar când deschid uşa, aşteptându-mă să aud hărmălaie şi tropăit de copii veseli… înăuntru era aproape beznă. Pe întuneric o zăresc pe fiică-mea (doar pe fiică-mea), aşteptându-mă cuminte în bancă. Lângă ea, un puşti la vreo 12 ani. Intră o profesoară, pe care o întreb dacă ea îi supraveghează pe copiii de la After. Îmi zice că nu, după care-mi spune puţin jenată că persoana pe care o caut e de fapt băiatul de 12 ani.

mai mult la :  http://www.rfi.ro/social-81375-prima-sedinta-cu-parintii-la-clasa-zero-cum-n-aveti-sapun-la-toaleta

Lasă un răspuns