Drumul Taberei: când haosul circulă cu metroul

0
172
În aşteptarea magistralei a cărei inaugurare se prelungeşte de la an la an, locuitorii cartierului din vestul Capitalei îşi duc vieţile într-un veritabil dezastru urbanistic: nori de praf, trafic dement şi zgomot insuportabil.
Drumul Taberei. Am locuit aici vreme de mai bine de un an, prin 1998. E primul cartier din Bucureşti pe care l-am cunoscut temeinic, primul loc de care m-am ataşat odată cu schimbarea domiciliului adusă de începerea studenţiei. Luni de zile nici nu ştiam altceva din Bucureşti, decât zona Eroilor, unde se afla facultatea, o bucată din centrul Capitalei şi Drumul Taberei. Troleibuzul 69, cel care mă ducea la garsoniera din strada Sergent Major Cara Anghel era legătura cu noua mea lume. Stăteam la geam şi în faţa ochilor se derulau, precum cadrele de pe un vechi film foto, blocurile, magazinele, semafoarele, locurile de joacă şi oamenii din Drumul Taberei. Cu ceva vreme în urmă, nu mai mult de trei-patru ani, zona Drumul Taberei era considerată perfectă pentru stabilirea unui cămin de familie.
627x0s

Preţurile apartamentelor erau printre cele mai mari pentru un cartier periferic al oraşului. În toamna lui 2009, am văzut un astfel de apartament cu două camere. Baia era minusculă, camerele – aşa şi aşa, nimic special, însă avea avantajul că toate geamurile dădeau spre un loc verde, ferit de praful şi zgomotul bulevardului din apropiere. Proprietarul cerea 85.000 de euro. Încolţeşte o idee În acele vremuri, Drumul Taberei era un etalon pentru un oraş construit aproape cu ură, având parcă în minte un imens bloc de ciment. Cu Parcul Moghioroş în centrul cartierului, spaţii verzi, piaţă şi străzi largi părea o alegere bună, mai ales văzând cele două cartiere ce-l delimitau, în paralel: Militariul, una dintre „mândriile“ viziunii industriale comuniste şi Prelungirea Ghencea, cu ale sale „cochete“ embleme: cimitirul şi stadionul de fotbal. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Încă de la începutul anilor 2000, în Drumul Taberei mocnea o nemulţumire a cetăţenilor: lipsa metroului. Cartierul era legat de restul oraşului prin troleibuze, autobuze şi tramvaiul 41, însă cele mai apropiate staţii de metrou se aflau la ceva distanţă. Oful cetăţenilor privind lipsa metroului din zonă nu era nou, însă discuţiile de tip „să şi facem ceva“ reveneau periodic.
Ideea unei linii de metrou până la Universitate şi, mai departe, spre Pantelimon exista încă din timpul comunismului, dar a devenit o necesitate când populaţia din zonă a ajuns undeva pe la 330.000 de locuitori, adică la nivelul unui oraş mare din provincie, precum Cluj-Napoca, Timişoara sau Iaşi. După mai multe încercări de negociere, autorităţile au dat undă verde proiectului. Se întâmpla în mai, 2011. Ce s-a petrecut de atunci şi până astăzi pare o formulă sintetizată a haosului instituţional ce conduce România, din umbră, de zeci de ani. Tabloul de astăzi al cartierului Drumul Taberei pare dadaist, la graniţa cu absurdul deprimant: tone de praf, mizerie, gropi, cetăţeni aproape sinistraţi, rupţi de restul oraşului. În ultimii ani, fosta „bijuterie“ comunistă a devenit pretext de bancuri: se spune, bunăoară, că bucureştenilor li se cere să aibă asupra lor paşaport dacă trec prin zona Răzoare (intrarea în Drumul Taberei). Termenele de finalizare ale lucrărilor s-au prelungit la nesfârşit şi nici astăzi nu au o dată fixă. Logic, piaţa imobiliară s-a prăbuşit. Zgomotul din zonă este infernal, la fel şi haosul din trafic. Bine aţi venit în Drumul Taberei!

Citeste mai mult: adev.ro/npiveq

Lasă un răspuns